TE IUBESC!

. . . . . . . . . . . . .

 

Aşa să fie!

Umblă şi tu desculţ pe stradă şi simte ce înseamnă ca trotuarul să nu aibă suflet … e rece! Simte disperarea străzilor călcate în picioare de şatra asta nenorocită de maşini care distrug, în acelaşi timp, sănătatea ta!
Simţi cum te cheamă soarele? După zâmbetul tău tânjeşte. Demonstrează-i că nu stă acolo sus degeaba, şi aşa are el rău de înălţime …
Eu urăsc telefonul. Pentru că e singura legătură cu tine … E singura modalitate în care pot să te vreau în voie, fără ca tu să ştii. E dureros, fiindcă nu te pot avea, dar e plăcut să ştiu că respir cu un scop. Doar nu putea fi totul perfect! Eu mă complac în situaţia asta, chiar de ştii tu sau nu.
Eu te iubesc, nor laş! Nu te mai intimida, nu pot decât să te privesc, să îţi savurez tăcerea şi mişcarea din fotografie … Nici nu e nevoie să mă vezi tu! Eu ştiu că la ora 3 te voi găsi acolo.

Ne vedem noi într-o bună zi, iar eu, până atunci voi rămâne în camera mea, închisă într-o tăcere de zile mari şi mă voi distra aşa bine uitându-mă la … ştii tu la ce!

 

Vid

Decoru-i rece, tu nu eşti,
Acum ştiu ce-i singurătatea!
Pe chip se scurg doar lacrimi seci,
Fiindc-am ratat ce-oferea soarta.

Am pierdut râs şi energie
Căci am uitat ce-i omenia,
Acum doar fizic mai sunt vie,
Sufletu-mi este ca hârtia-
Mort într-un loc uitat de lume,
De mine însămi uneori;
Pustiu e sufletul, în sine,
Cadrul deja pierde culori,
Iar ce-a rămas nu are farmec,
Nu îmi oferă mulţumire.
Chiar de-s aici, eu sunt absentă,
Învăluită-n amăgire (…)

 

Nu e gratis!

Găsesc extrem de plăcut sentimentul de a fi de ajutor. Este, în primul rând, încurajator pentru tine, ca să nu mai vorbim despre persoana ajutată.
Avem un singur inconvenient: deşi zicem că ajutăm fără a aştepta ceva în schimb, ne deranjează lipsa de gratitudine a celuilalt. Deci, trebuie să ne hotărâm- ajutăm şi aşteptăm răsplată (de orice fel) sau nu?
Eu zic că fiecare vrea răsplată, şi când o spun nu mă refer la bani, nu mă refer la un alt serviciu în schimb neapărat, ci la un gest de prietenie, la o vorbă bună, la o atenţie din punct de vedere moral.

Natura umană este aşa. Nu facem nimic gratis, vrem să vedem că ajutorul nostru a meritat osteneala, vrem să vedem că este apreciat, indiferent în ce fel.

Oricum, subiectul acesta începe să îşi piardă rostul, pentru că nici 40% din populaţie nu mai oferă ajutorul cuvenit nowadays.

Voi reveni curând cu acest subiect!

 

Treci peste?

Uneori se dovedeşte a fi aşa de greu să treci peste! Să treci peste suferinţă şi afecţiune.
Nu e uşor să uiţi, ba e chiar aproape imposibil. O persoană de care te ataşezi se uită doar cu trecerea timpului, şi este necesar mult, foarte mult timp! Îţi spun pe cuvânt!

Sufletul pus pe tava este echivalent cu îndepărtarea lui, asta este clar! Trecutul vine şi îţi sfâşie sufletul, iar asta nu e bine. Tu, ca fiinţă, eşti slabă şi cedezi, iar asta poate deveni cea mai mare problemă. Este nevoie de putere şi încredere în tine, oricât de greu ar putea să pară.

Să treci peste, asta se spune, dar o fi la fel de uşor cu practica cum e cu teoria? Nu cred că e.

 

Iubirile voastre

Mă amuzaţi aşa tare atunci când vorbiţi despre iubire-dragoste-şi toate astea să fie veşnice sau nu.
E o bătălie pe acest subiect, se pare.

Iubirea asta despre care vă tot daţi voi cocoşi că ştiţi multe e complicată, nu-i de joacă. Iar eu, tu, el şi oricine altcineva poate vorbi despre iubire cu adevărat la sfârşitul vieţii pentru că atunci îţi vei da seama cu adevărat dacă a fost doar obişnuinţă, afecţiune, ataşare sau chiar dragoste.

Toţi suferiţi din cauza relaţiilor terminate, din cauza celor care v-au făcut să suferiţi, iar voi abia aţi dat de permis, sau poate nici prin etapa asta e vieţii nu aţi trecut încă.
Însă vă bateţi cu pumnii în piept că voi ştiţi cum se procedează într-o relaţie şi că aia (ăla) care v-a părăsit e ultima javră. Oooof, de-aţi ştii voi că peste un timp veţi râde şi cu fundu’ de chestiile astea, v-aţi potoli.

Mai gândiţi-vă dacă ceea ce simţiţi e chiar iubire, sau e o tentativă de a afla ce e iubirea; dacă e rău că v-a părăsit, sau dacă e doar o etapă; dacă e mai bine singur şi sigur, sau cuplat şi minţit (înşelat).

Analiză generală asupra acestei teme!

Problema, în realitate, este că totul se reduce la sex, oricât aţi încerca să negaţi!

 

Ce alegem?

Ştii cum e când simţi că te sufoci? Când vrei să spui ceva, dar nu te lasă sufletul?
Cu aceste cuvinte poţi răni persoane, dar poţi face şi pe cineva fericit. Prolema e că ai de ales, şi ghici ce? Normal că alegi ce e mai uşor, că asta ţi-e firea.
Nu îmi intră în cap un motiv rezonabil pentru care facem alegeri proaste. Sau hai să nu sune dur, nu alegeri proaste, ci alegeri la îndemână.
Nu ar fi mai uşor ca tu să alegi ceea ce îţi doreşti, indiferent cât de greu ar fi să ajungi acolo? Omul zilei de azi este delăsător, îi place să aibă totul la picioare, să nu fie nevoie de prea mult efort fizic (să nu mai vorbim despre cel moral), pentru că ne îndreptăm spre un punct nedefinit, dar mergem în pas cu tehnoologia. Ea este vinovată pentru schimbarea dintre omul din trecut şi cel de acum.
Tehnologia ne pune totul la picioare şi ne-am învăţat prost, iar lucrul ăsta este reflectat în personalitatea noastră, precum şi în alegerile pe care le facem.

De câte ori nu ai simţit că tocmai ai dat un răspuns despre care ştii sigur că nu e chiar ceea ce vrea sufletul tău? Şi totuşi ai făcut-o. DE CE?

 

Fără explicaţii

Sunt o persoană liberă, nu suport să dau explicaţii cuiva, indiferent despre cine e vorba. Nu îmi place. Eu îmi văd de viaţa mea, lasă-mă!

Nu îmi place omul pisălog. Dacă am ceva de spus, spun, nu este necesar să mă baţi la cap, oricum nu va da rezultate, ba mai rău, mă vei enerva.

Nu sunt o persoană răbdătoare, îmi pierd cumpătul foarte repede, mai ales când mă simt presată de timp sau de oameni.
Vreau să fiu o fiinţă liniştită, să îmi văd de treburile mele fără a da explicaţii, să îmi desfăşor activităţile în voie.

 

Cine sunt eu? OMUL!

Fiinţă abjectă nu are nevoie de explicaţii. Nici nu cere, nici nu dă.
Termenul “abject” se poate explica drept ticălos, mizerabil, josnic, dezgustător, nenorocit.
Fiinţă abjectă nu sunt eu! Suntem toţi! Pentru că toţi suntem oameni, toţi greşim, toţi avem dreptul la replică, la o a doua şansă, la libertatea de a alege. De obicei alegem greşit, dar nu-i nimic! Viaţa are şi bune şi rele.

Blogul meu este gândul fiecăruia dintre voi, al fiecărui om care există, respiră, simte.