
Mă amuzaţi aşa tare atunci când vorbiţi despre iubire-dragoste-şi toate astea să fie veşnice sau nu.
E o bătălie pe acest subiect, se pare.
Iubirea asta despre care vă tot daţi voi cocoşi că ştiţi multe e complicată, nu-i de joacă. Iar eu, tu, el şi oricine altcineva poate vorbi despre iubire cu adevărat la sfârşitul vieţii pentru că atunci îţi vei da seama cu adevărat dacă a fost doar obişnuinţă, afecţiune, ataşare sau chiar dragoste.
Toţi suferiţi din cauza relaţiilor terminate, din cauza celor care v-au făcut să suferiţi, iar voi abia aţi dat de permis, sau poate nici prin etapa asta e vieţii nu aţi trecut încă.
Însă vă bateţi cu pumnii în piept că voi ştiţi cum se procedează într-o relaţie şi că aia (ăla) care v-a părăsit e ultima javră. Oooof, de-aţi ştii voi că peste un timp veţi râde şi cu fundu’ de chestiile astea, v-aţi potoli.
Mai gândiţi-vă dacă ceea ce simţiţi e chiar iubire, sau e o tentativă de a afla ce e iubirea; dacă e rău că v-a părăsit, sau dacă e doar o etapă; dacă e mai bine singur şi sigur, sau cuplat şi minţit (înşelat).
Analiză generală asupra acestei teme!
Problema, în realitate, este că totul se reduce la sex, oricât aţi încerca să negaţi!
aprilie 11, 2008 at 3:05 pm
[...] Un mic adevăr despre iubirile “cotidiene”, cu mici scăpări pe ici pe colo + o poezie scrisă în absenţa optimismului + câteva cuvinte cu chef de joacă ce aleargă de pe un rând pe altul => Abrutizată? [...]