Umblă şi tu desculţ pe stradă şi simte ce înseamnă ca trotuarul să nu aibă suflet … e rece! Simte disperarea străzilor călcate în picioare de şatra asta nenorocită de maşini care distrug, în acelaşi timp, sănătatea ta!
Simţi cum te cheamă soarele? După zâmbetul tău tânjeşte. Demonstrează-i că nu stă acolo sus degeaba, şi aşa are el rău de înălţime …
Eu urăsc telefonul. Pentru că e singura legătură cu tine … E singura modalitate în care pot să te vreau în voie, fără ca tu să ştii. E dureros, fiindcă nu te pot avea, dar e plăcut să ştiu că respir cu un scop. Doar nu putea fi totul perfect! Eu mă complac în situaţia asta, chiar de ştii tu sau nu.
Eu te iubesc, nor laş! Nu te mai intimida, nu pot decât să te privesc, să îţi savurez tăcerea şi mişcarea din fotografie … Nici nu e nevoie să mă vezi tu! Eu ştiu că la ora 3 te voi găsi acolo.
Ne vedem noi într-o bună zi, iar eu, până atunci voi rămâne în camera mea, închisă într-o tăcere de zile mari şi mă voi distra aşa bine uitându-mă la … ştii tu la ce!

aprilie 11, 2008 at 3:05 pm
[...] cu mici scăpări pe ici pe colo + o poezie scrisă în absenţa optimismului + câteva cuvinte cu chef de joacă ce aleargă de pe un rând pe altul => [...]